Libbracciolu per spiegà a pulinumìa à tutti.

Emu rializatu un libbracciolu chì difinisce a lingua corsa cum’è una lingua pulinomica, vale à dì una lingua cù un sistema per discrivela è per tracsrivela chì piglia in contu è rispetta e sfarente varietà chì a cumponenu. Cuncettu sviluppatu da u suciulinguistu Jean-Baptiste Marcellesi, prima per discrive a lingua corsa, po prestu presu per mudellu è generalizatu. Cuncettu cunnisciutu da l’universitarii è altri sapientoni, ma pocu è micca da a ghjente in carrughju. Tandu emu vulsutu demucratizallu par aiutà a ghjente à capì megliu cum’ella viaghjava a lingua corsa è per chì ognunu riescissi à assucià una cumuna precisa à una varietà precisa di corsu.

Incuragimu a ghjente à mantene una cuerenza trà a so manera di parlà è u territoriu duv’ella campa o d’induve si rivendicheghja. Intantu hè sicura chì l’affare ùn hè cusì facile à realizà quand’ella si manca a cunniscenza.

Tandu, u libbracciolu ch’emu realizatu l’emu cuncepitu per ch’ellu sia u più praticu pussibile è di solu 8 pagine per offre prestu è cù una semplice uchjata un inseme di cunniscenze.

Emu a voglia di fà di stu libbracciolu una referenza. È puru, un mischiu di i parlati hè forse una evoluzione ch’ùn si pò parà, mà omancu s’elli a face a ghjente, ùn serà micca perchè li mancanu infurmazione… Forse un equilibriu più grende si ferà d’un parlà à l’altru, senza chì unu pigliassi di troppu a suprana.

Intantu, cù u libbracciolu ch’è no vi prupunimu bramemu solu di dà ribombu à a spressione populare, chì si sente tantu è più quand’ella si parlà di lingua corsa è di e so varietà : “Diversità face ricchezza”….

Sfuglittate u libbracciolu